De… legarea mioritica

Delegare?Se tot vorbeste
la nivelul managementului inalt despre delegare, s-au investit bani multi in training-uri de specialitate, coaching, formare continua… dar rezultatul este departe de cel dorit.

Si ce s-a obtinut?

Uni manageri nu au inteles nici principiul de functionare al delegarii, dar nici beneficiile ei. Mai mult parca, total dezonorant pentru pregatirea lor, le este frica sa delege subalternului… sa nu-i ia locul intr-o zi. Ei bine asta se poate intampla doar daca nu face nimic sa se dezvolte, poate ajunge ca manager sa i se ia pozitia de catre subaltern, dar daca el se dezolta continu mereu va avea ce sa-l invete pe subaltern si sa aiba un ascendent asupra lui.

Pe de alta parte sunt managerii care cred ca stiu ce inseamna delegarea… sunt genul de viitori patroni-exploatatori. Au inteles principiul de baza al delegarii dar nu si virtutiile lui, fiindca l-au inteles la nivelul “cineva care iti face treaba” adica sa munceasca in locul tau. Gresit! Total gresit, nu poti delega decat atributii dar nu si indatoriri cu atat mai putin competente.

Veti intreba, cum adica sa delegi competente? Ce lume ideala ar fi daca angajatii si-ar aproba propriile concedii, avansari… sau poate chiar bugetele, fie ele de cheltuieli sau incasari.

Cat despre indatoriri, este una singura de care ar putea, in unele situatii, sa aminteasca angajatii – plata salariului. Situatie reala in economia noastra, neplacute dar adevarate situatiile de acest gen, mi s-a intamplat chiar mie o astfel de situatie. Singura arma pe care o poate avea angajatul, cel putin in zilele noastre, fiind demisia. O arma fara gloante, pe care toti angajatii o tin ascunsa si tin cu dintii de scaun intr-o economie cum este cea a noastra din 2009 in prezent si cine isi poate imagina pana cand.

Delegarea competentelor? Cum ar fi sa vi se ceara sa faceti programul de lucru? Ideal, insa total neroductiv. Stiu, veti spune “Eu sunt constiincios si nu imi fur singur caciula…” asta prima oara, a zecea oara, dar a cincizecea data? imposibil sa rezistati tentatiei de a va lejeriza prgramul pana la punctul in care sa ajungeti sa ganditi: “Ar trebui sa mai fac ceva azi ca bate la ochi statul asta si uitatul pe pereti.” Mai ales daca salariul este fix si nu sunt cuatificate realizarile cum este in cazul posturilor pe vanzari unde majoritatea prefera sa nu se bazeze pe salariul de baza.

Pai atunci de nu e paltita toata lumea in fuctie de realizari?
Pentru simplul motiv ca nu toate functiile pot fi cuantificate usor, mai ales cele asa numite functii suport. Cum poti plati o secretara in functie de numarul de telefoane la care raspunde, daca nu suna clientii? Este vina ei? Plata in functie de realizari (in acord) se face acolo unde activitatea este strict dependenta de cel care o presteaza. Poti plati in acord un mecanic, croitor, vanzator, dar nu si un manager, el are o activitate mai vasta (cel putin teoretic) si invariabil asezata in timpul de lucru. Fie timpul masurat in ore, zile, saptamani, luni. Una este inchiderea de zi alta presupune inchidere de luna, dar mai greu cuantificabila devine aplanarea conflictelor, daca are aceasta atributie in fisa de post. Cate se preconizeaza a fi numarul de conflicte pe zi, pe luna?

Cat despre cuantificare, vesti spune ca totul este masurabil. Corect! Nu pot fi decat de acord. Singua problema este daca masurarea consuma mai mult timp decat activitatea in sine. Matematic vorbind daca timpul de masurare a munci iti ia mai mult decat 10% din timp priezi destul de mult din timpul de productie.

Asa ca delegarea, ramane ceva de dorit, dar are atat piedici de confort cat si piedici de cunoastere. Necesitand ca managerii sa fie maturi emotional si totodata cu un nivel ridicat de constienta.