Concediu in Thassos – Ziua 8

Ultima zi

Ne-am trezit, am luat micul dejun rugandu-ne sa scapam si in ultima zi neintepati de viespi. Ne-am infurptat, am baut o cafea, in plus ne-am luat si pentru drum. Eu am mai stat la terasa (la umbra) alti au “piscinit” cat au mai putut. Pe la ora 12:00 am reusit sa ne urnim sa punem bagajele in masina, sa ne achitam de datorii cu hotelul, si sa ne urnim catre ferryboat in capitala insulei Thassos, actiune ce ne-a luat aproximativ o ora.

Caldura era… de nedescris, daca ridicai o mana mai iute, transpirai un sfert de ora de parca erai sub dus… la propriu. Cat erai in masina, la adapostul aerului conditionat mai puteai respira… dar in soare… era imposibil de stat.

Odata ajunsi pe ferryboat asteptam sa se puna in miscare sa adie vantul… am facut niste poze de “la revedere” de pe punte. La un moment dat s-a pus in miscare aerul ceea ce insemna ca am pornit.

Spre deosebire de venire, senzatia nu a fost la fel de placuta. Pe de o parte era caldura, insuportabila, pe de alta parte vasul avea un balans inexplicabil, care a facut ca unora sa li se faca rau, ce-i drept, nici eu nu ma simteam foarte confortabil, dar nu era un disconfort atat de mare. Parea ca acel vas merge in pasul strengarului – varianta lenta pe apa.

M-am tot plimbat pe vas pana am gasit un colt unde era umbra si adia vantul. Sub o scara, spre prora, care ducea pe a treia punte batea vantul si era umbra exact ce cautam. Ce-i drept mi-a luat trei sferturi din drum sa gasesc acest loc :D, bine totusi ca l-am gasit si acum, data viitoare am sa stiu unde sa-l caut. Am stat acolo pana am andocat, intre timp, am pozat si un pescarus care ori era lenes ori era satul, cert e ca avea chef de stat la pozat.

Am coborat, cum era la regulament, la pas de pe vas si-am asudat din greu pana a coborat si soferul cu masina. Apoi am luat Grecia la pas.

Ne-au cedat ambele GPS-uri, fara un motiv anume, nici MioMap nici IGo n-au vrut sa se adapteze cu harta greciei. Fapt pentru care ne-am bazat pe directionalele stradale grecesti si-am ales sa gasim cel mai scurt drum catre bulgaria fara sa mai tinem mortis sa trecem granita pe la Kulata.

Totul bine si ok, la un moment dat am mers si pe o autostrada. Te simteai ca in “Need for Speed” autostrada era montana – la inaltime – cu foarte multe curbe scurte si stramte, pe care faceai ca pisica fugind pe gresie, daca le abordai cu mai mult de 80 km/h. Poti sa numesti oricum acea sosea, dar nu autostrada, se pare ca am mers pe cea mai sinuasa bucata a acelei autostrrazi. Intr-un final am parasit pseudo-autostrada si ne-am indreptat catre Drama in drum spre Bulgaria pe o sosea normala care din cand in cand strabatea cate un orasel. Pe acel traseu am trecut doar printr-un oras mare te-ai fi putut rataci, daca nu erai atent la indicaoarele catre Bulgaria, riscai sa ajungi in Thessaloniki.

Dupa ce am trecut de Drama am facut o pauza de tigara, unde ne-a fript aerul cand am iesti din masina. Era o caldura de si melci stateau ascunsi in cochilie asteptand sa treaca infernala canicula.

Dupa o bucata de drum pe o sosea de munte, am ajuns la granita cu bulgarii. Granicerul bulgar, dornic de a isi face exercitiile de limba romana, ne-a vorbit numai intr-o romana aproximativa, dar pe care o intelegeai. Ne-a urat “Drum Bun!” sacadat si apasat, bine ca n-a transpirat de efortul de a vorbi in romana. Oricum apreciem nespus, pentru efortul de a invata si vorbi romana, in afara unor romani care lucrau in grecia nu ne vorbise nimeni altcineva in limba noastra.

Pana sa ajungem in vama bulgara am trecut printr-un tunel, incredibil cate sunt in bulgaria, am senzatia ca vor sa devina tara tunelelor sapate in munte. Exista cca. 10 tunele, daca nu ma insel, prin care poti rula cu 80 km/h pe autostrada dinspre Sofia spre Bucuresti.

La cativa kilometri de granita ne-am oprit la o tigara, aerul era mult mai respirabil, era o zona mai de munte (ca mai toata Bulgaria). Ne-am tot gandit daca sa o luam pe drumul cel mai scurt sau sa o luam prin Sofia. Avand in vedere cele intampinate prin Grecia, am hotarat sa mergem pe ruta Sofia, macar puteam citi indicatoarele catre capitala, iar de acolo stiam drumul.

Marele avantaj, al celei de a doua varianta, era scurtarea drumului cu 100 km, dar nu stiam pe ce sosele iar aproape suta de kilometri pe autostrada era un mare avantaj la capitoul timp. Chiar daca autostrada mai era pe alocuri in valuri, iar rulatul cu 130 km/h era un act de curaj aproape de limita inconstientei.

La ora 20:00 am ajuns la Sofia, cu greu, pauze de tigara din circa 50 in 50 km, drumul era anevoios lung pe la munte, pe sosele inguste, cu multe limitari de viteza. Am stat la OMV am baut un suc, am fumat o tigara, am mancat un sandwich, am terminat maruntisul de’l mai aveam, iar la 21:00 ne-am pus in miscare – cap compas Bucuresti – pe bine cunoscuta ruta prin Ruse (Pyce).

Am avut neplacerea de a fi opriti de echipaje de politie locale, unuia i-am iesit chiar noi in cale gresind directia la o intersectie de drumuri, care s-au comportat.. ca dupa lasarea seri. Primul ne-a costat 10 € iar cel de al doilea a trebuit sa se multumeasca doar cu 5 €, fiindca doar atat mai aveam marunt. Evident ca nu a fost multumit, dar a fost impacat cu inca 25 RON, pe langa cei 5 €, ba chiar stia si cursul de schimb. Pot spune ca cel de al doilea echipaj a fost chiar dragut, ne-a abordat placut, “Buna seara! (in romana), Kanietz (конец) vacanta? Probrabil stia ca rusa o stim mai bine, cel putin obligati pana inainte de ’89. Apoi ne-a stricat toata placerea… Radar!

Dupa a doua amenda am schimbat pentru prima oara soferul de cand am plecat din Thassos. Am trecut eu la volan, desi nu dormisem toata ziua eram mai odihnit, astfel incat puteam fi mai vigilent si aveam mai multa rabdare sa respect regulile de circulatie la ora 23:30 noaptea la aproximativ 150 -180 km de casa.

La aproximativ 1:30 am ajuns la vama, pana am achitat taxa de pod, verificat actele la vama a trecut vremea astfel incat am ajuns in Bucuresti la 2:30. Dupa ce am parcurs traseul Giurgiu – Bucuresti fara a deranja echipajele de polititie care stateau linistite pe marginea soselelor (sau se odihneau dupa sarbatoarea de Sf. Marie).

Astfel dupa 13 ore, pe drumuri, am ajuns intr-un final acasa.

Gata concediul Grecesc, de acum incepe saptamana de concediu in Romania!

<< Ziua 7